Ursulețul din copilărie

Vă prezentăm povestea jucăriei preferate pe care ne-a trimis-o o prietenă a asociației. Dacă și voi ați avut o jucărie favorită, aveți o fotografie cu aceasta și o poveste care merită împărtășită vă rugăm să ne contactați.

„ Felicitari pentru initiativa cu muzeul jucariilor! Numele meu este Carmen , sunt medic si o mare iubitoare de jucarii. Am avut multe jucarii in copilarie si acum mai detin cateva mai speciale. Astazi am vazut pe facebook, pe pagina muzeului, cateva fotografii cu un ursulet din in umplut cu paie. Am si eu un ursulet vechi, a fost al mamei mele. Va atasez cateva fotografii cu el .Este fabricat in 1943, la o fabrica de jucarii din Iasi, fabrica de jucarii Klein (stiu numele fabricantului pentru ca era nashul mamei mele si ea il primise cadou de la nashul sau atunci cand impreuna cu fratii si parintii au plecat in refugiu din Iasi la Pucioasa), este prin urmare un ursulet care a facut razboiul. Este in stare foarte buna pentru ca desi mama mi l-a dat mie cand eram copil, eu nu m-am jucat prea mult cu el, mi se parea mult prea pretios si … batran sa indraznesc sa ma joc cu el . Este din blanitza de oaie si plush, umplut cu paie si are ochi de sticla. Si in plus, este imbracat cu prima mea rochita, asa a fost mereu de cand il stiu, un ursulet cu rochita. Sper sa va placa pozele si voi reveni cu alte poze cu alte jucarii.

Cum va spuneam, domnul Klein cel cu fabrica de jucarii, era nasul mamei mele si al fratilor ei si evident ca jucariile lor erau toate productie „Klein”. Am sa mai cer amanunte despre acest producator de la fratii mamei mele, poate mai au ei si alte jucarii de pe vremea aceea (din pacate mama mea nu mai traieste asa ca de la ea nu stiu decat ce mi-a povestit cand eram copil). Pot sa va spun insa povestea ursuletului ale carui poze v-am trimis. In 1943 mama mea impreuna cu bunica si cei doi frati ai mamei au fost nevoiti sa se refugieze din cauza razboiului din Moldova de la Iasi in Muntenia la Pucioasa. Inainte de a pleca din Iasi, nasul ei i-a facut cadou un sac cu jucarii, printre care si acest ursulet. Mama mea a daruit celelalte jucarii copiilor de la Pucioasa, erau jucarii deosebite pentru vremurile acelea (cred ca am cateva poze cu cateva din ele). Ursuletul a fost singura jucarie pe care mama a pastrat-o si cu care dupa doi ani de refugiu s-a intors in Iasi.A fost singura jucarie pe care a pastrat-o de-a lungul timpului si la care tinea mult, mama mi-a spus multe povesti frumoase unde personajul principal, eroul-eroilor era ursuletul cu pricina, ursuletul a marcat atat copilaria mamei cat si a mea, el este inca legatura mea cu mama .

Ursuletul este imbracat, asa cum v-am spus, cu prima mea rochita (care are pe piept chiar monograma mea) si a fost prima mea jucarie. A fost martor la multe evenimente si bune si rele, a facut razboiul, a fost in refugiu, a rezistat si „supravietuit” bombardamentelor atat din Moldova cat si din Muntenia, a bucurat multi copii, a scapat dintr-un incendiu (in ultimile zile de razboi, la Iasi casa bunicilor a luat foc de la o bomba cazuta in apropierea casei), s-a plimbat prin tara de la Iasi la Bucuresti si apoi in copilaria mea mergea mai mereu cu mine in vacante (asa ca a vazut si o buna parte din Romania), e un ursulet incercat si parca nici mie nu-mi vine sa cred ca anul acesta implineste respectabila varsta de 70 de ani . In copilaria mea (am fost copil singur la parinti) ma jucam de-a scoala si ursuletul era cel mai bun si mai silitor „elev” al meu, a invatat limbi straine, germana si franceza pe care le stia foarte bine . As mai putea sa va povestesc multe despre ursulet, a fost un tovaras fidel si curajos, de cursa lunga pentru cel putin doua generatii de copii.”